MikoMax 10 kg

De ce este bună această cooperare pentru cultură și cum se realizează?

Plantele simt când mediul lor este sărac în apă și nutrienți. Ele secretă apoi molecule mesager care atrag ciupercile micorizice și le încurajează să își dezvolte filamentele hifalice în rădăcinile cu păr proaspăt ale plantei de cultură. Cu alte cuvinte, planta simte dacă poate face față singură sarcinii de creștere aapei și a nutrienților din sol pe cont propriu, sau poate cere ajutorul naturii. În cazul în care simte că are nevoie de ajutor, aceasta secretă trasori prin rădăcini în sol. Acest semnal este detectat de ciuperca micorizică, care se îndreaptă spre rădăcină și apoi pătrunde în rădăcină.

În cazul în care planta percepe că poate face față apei și nutriențilorde nutrienți și de apă, nu va mai secreta niciun material pentru a atrage micorizele. Dacă se aplică un îngrășământ chimic (neorganic) în apropierea rădăcinii plantei, aceasta poate percepe că simbioza cu ciuperca micorizică nu este necesară. Cu toate acestea, acest lucru este înșelător, deoarece îngrășămintele se leagă ușor de suprafața coloizilor din sol și sunt apoi dificil de absorbit de către plantă. Îngrășămintele organice nu cauzează această problemă.

De ce este această relație bună pentru micoriză?

În timpul simbiozei, micorizele furnizează plantei substanțe nutritive - cum ar fi fosforul pentru înrădăcinare - și apă. Este ca și cum micoriza furnizează o mare parte din materiile prime în "bucătărie" și primește în schimb mâncăruri delicioase gata preparate - zaharuri, aminoacizi ... Așadar, această simbioză - cooperare reciproc avantajoasă - este benefică pentru ambele organisme.

Ce substanțe nutritive pot furniza micorizele plantei?

Ajută planta să asimileze toți nutrienții, dar cel mai important dintre aceștia este fosforul. Fosforul este fixat în afara intervalului ideal de pH de 6,5-7,5. La un pH alcalin mai ridicat, formează compuși insolubili cu calciul, în timp ce în solurile acide cu pH scăzut formează compuși insolubili cu fierul și aluminiul. Aceștia pot fi descompuse de ciuperca micorizică prin filamentul de hifă, iar fosforul poate fi absorbit și transferat către plantele de cultură. Micorizele joacă, de asemenea, un rol foarte important în absorbția microelementelor și a apei.

La ce mai este utilă micoriza?

Micorizele, ca și ciupercile, odată ce invadează planta, declanșează mecanismul natural de apărare al acesteia, deoarece aceasta simte că există un "atac fungic". Cu toate acestea, deoarece micorizele nu sunt ciuperci periculoase - de fapt, sunt aliați - apărarea sporită nu duce la un atac. Cu toate acestea, dacă alte ciuperci sau bacterii încearcă apoi să atace cultura, aceasta are mai multe dificultăți din cauza rezistenței sporite.

De asemenea, de mare importanță este capacitatea ciupercilor micorizice de a secreta substanțe - proteina glomalină - care ajută la formarea agregatelor de sol. Aceste agregate sunt mici micro "aglomerări" de coloizi ai solului, ciuperci și bacterii benefice, nutrienți, substanțe humice, apă și calciu, aproape lipite între ele. Acestea sunt componente extrem de importante ale solului, deoarece conțin apă și nutrienți care sunt ușor de absorbit de plante și îmbunătățesc structura solului. Puteți vedea acest lucru atunci când scoateți o plantă din sol și pe rădăcinile ei se află bucăți de sol. Atunci aveți o structură bună a solului.

O proprietate recent descoperită a ciupercilor micorizice este capacitatea lor de a lega plantele între ele. Este ca un fel de internet al solului. Plantele comunică prin intermediul ciupercilor micorizice și pot chiar să-și transfere nutrienți una alteia. În cazul copacilor din păduri, s-a demonstrat de multe ori că ciupercile micorizale sunt utileca un canal de mesagerie, susținând prin intermediul lor speciile mai slabe.

De ce pot ciupercile micorizice să furnizeze mai multă apă și nutrienți culturii?

Filamentul ciupercii micorrizice este cu un ordin de mărime mai subțire decât rădăcina păroasă a plantei gazdă. Acest lucru îi permite să pătrundă în locuri în care planta de cultură nu poate pătrunde. Ciuperca secretă, de asemenea, alți acizi și enzime care o fac capabilă să absoarbă substanțe nutritive suplimentare.

Ce plante sunt colonizate mai mult sau mai puțin de micorize?

În cazul strugurilor și al fructelor, precum și în cazul a 90% din culturile pe care le cultivăm, se dezvoltă o simbioză foarte puternică. Cu toate acestea, există unele plante care sunt mai puțin capabile să stabilească o relație simbiotică cu micorizele, cum ar fi porcul(familia Amaranthaceae), cum ar fi sfecla de zahăr, sau Brassicaceae, cum ar fi familia Brassicaceae. Brassicaceae, cum ar fi rapița, varza, muștarul și hreanul.

Există, de asemenea, culturi precum. pinii, în care filamentul hifalic al ciupercii micorizice nu pătrunde în rădăcinile plantei - și creează arbusculele în care are loc schimbul/barboteala -, ci doar crește în jurul rădăcinilor. Acestea din urmă sunt micorizele ectocorhice.

Sunt toate micorizele capabile să invadeze și să se simbiozeze cu planta gazdă?

Doar ciupercile micorrizice arbusculare, cel mai vechi și mai răspândit tip de micorize, sunt capabile de un astfel de contact. Filamentele hifalice ale acestor ciuperci sunt capabile să pătrundă în peretele celular al celulelor corticale ale rădăcinii plantei. În rădăcină, hifele pot forma forma formațiuni speciale, numite vezicule și arbuscule, care au un rol de depozitare și de îmbogățire a suprafeței. Aceste ciuperci simbiotice micorizice sunt clasificate în mod uniform în phylum Glomeromycota.