Prin microgranule de micoriză preiau mai multe substanțe nutritive și apă!
De ce este benefică această colaborare pentru planta cultivată și cum se formează?
Plantele detectează când în mediul lor există lipsă de apă și nutrienți. Atunci eliberează anumite molecule de semnalizare care atrag ciupercile micorizale și le stimulează să-și extindă hifele în rădăcinile tinere ale plantei cultivate. Cu alte cuvinte, planta evaluează dacă poate face față singură preluării apei și a nutrienților din sol sau dacă cere ajutorul naturii. Dacă simte că are nevoie de ajutor, eliberează semnale prin rădăcină în sol. Acest semnal este perceput de ciuperca micorizală, care pornește spre rădăcină și pătrunde în aceasta.
Dacă planta simte că se descurcă singură cu preluarea apei și a nutrienților, nu eliberează substanțe pentru atragerea micorizei. Dacă aplicăm îngrășământ chimic (nu organic) lângă rădăcina plantei, aceasta poate percepe că simbioza cu ciuperca micorizală nu este necesară. Totuși acesta este un semnal înșelător, deoarece îngrășămintele chimice se pot lega ușor de suprafața coloizilor de sol și devin mai greu accesibile plantei. Îngrășămintele organice nu cauzează astfel de probleme.
De ce este benefică această relație pentru micoriză?
În timpul simbiozei, micoriza transportă nutrienți — de exemplu fosforul necesar înrădăcinării — și apă către plantă. Este ca și cum micoriza ar furniza o mare parte din materii prime în "bucătărie", iar în schimb primește produse alimentare gata preparate — zaharuri, aminoacizi etc. Astfel această simbioză — o cooperare reciproc avantajoasă — este utilă pentru ambele organisme.
În ce elemente nutritive poate ajuta micoriza planta?
Ajută la absorbția tuturor elementelor nutritive, dar cea mai importantă este absorbția fosforului. Fosforul se blochează în afara intervalului optim de pH 6,5–7,5. În pH mai alcalin se leagă de calciu, iar în solurile acide cu pH scăzut formează compuși insolubili cu fier și aluminiu. Micoriza, prin hifele sale, poate descompune aceste legături și extrage fosforul pentru a-l transmite plantelor cultivate. Micoriza are, de asemenea, un rol foarte important în absorbția microelementelor și a apei.
În ce alte moduri este utilă micoriza?
Micoriza — ca și ciupercă — atunci când pătrunde în plantă declanșează mecanismele naturale de apărare ale acesteia, deoarece planta percepe o "atacare fungică". Deoarece micoriza nu este o ciupercă periculoasă — ci un aliat — reacția de apărare nu se transformă într-un atac. Totuși, dacă în acel moment o altă ciupercă sau bacterie încearcă să atace planta cultivată, îi va fi mai greu datorită rezistenței sporite.
Este de asemenea extrem de importantă proprietatea ciupercii micorizale de a secreta anumite substanțe — proteina glomalină — care ajută la formarea agregatelor solului. Aceste agregate sunt mici "cocoloașe" în care se găsesc coloiduri de sol, ciuperci și bacterii benefice, nutrienți, componente ale humusului, apă și calciu, aproape lipite între ele. Ele sunt componente esențiale ale solului, deoarece conțin apă și nutrienți ușor accesibili plantelor și îmbunătățesc structura solului. Acest lucru îl observăm când scoatem o plantă din sol și rădăcina are bucăți de sol atașate. Atunci solul nostru are o bună structură.
O caracteristică descoperită în ultimii ani este că ciuperca micorizală poate conecta plantele între ele. Este ca „internetul solului”. Plantele comunică prin micorize și pot chiar să transfere nutrienți unele către altele. În păduri s-a demonstrat de nenumărate ori că arborii folosesc micorizele ca canale de semnalizare și sprijină astfel indivizii mai slabi.
De ce poate ciuperca micorizală să ofere plantei cultivate mai multă apă și nutrienți?
Hifa ciupercii micorizale este cu un ordin de mărime mai subțire decât rădăcina fină a plantei gazdă. Astfel pătrunde în locuri unde planta cultivată nu poate ajunge. De asemenea, ciuperca secretă acizi și enzime diferite care fac disponibil mai mult nutriment pentru absorbție.
Ce plante sunt mai mult sau mai puțin colonizate de micoriză?
În cazul viței de vie și al pomilor fructiferi, precum și în cazul a circa 90% din culturile cultivate ale noastre, se dezvoltă o simbioză foarte puternică. Există însă plante care au o capacitate redusă de a forma simbioză cu micoriza, cum ar fi plantele din familia amaranthaceae (de ex. sfecla de zahăr) sau cruciferele (Brassicaceae) precum rapița, varza, muștarul și hreanul.
De asemenea sunt plante, de exemplu coniferele, unde hifele micorizei nu pătrund în rătăcinile radacinii — și nu formează arbusculele unde are loc schimbul/ barterul — ci numai învelesc rădăcinile. Acestea sunt micorizele ectotrofice.
Toate micorizele pot pătrunde și forma simbioză cu planta gazdă?
O astfel de relație o pot forma doar ciupercile micorizale arbusculare, cel mai vechi și cel mai răspândit tip de micoriză. Hifele acestor ciuperci pot traversa peretele celular al celulelor cortexului radicular ale plantei. În rădăcină, hifele pot forma structuri speciale, numite vezicule și arbuscule, care au rol de stocare și de creștere a suprafeței de schimb. Aceste ciuperci micorizale care intră în simbioză sunt clasificate în mod unitar în încrengătura Glomeromycota.
Compoziție
500.000 de forme de multiplicare pe litru din 6 tulpini de ciuperci micorizale
- Glomus mossea
- Glomus geosporus
- Glomus C. claroideum
- Rhizophagus irregularis
- Glomus microaggregatum
Zeolit și piatră ponce + algă marină, acizi humici și fulvici
Utilizare:
Culturilor de câmp și horticole
Doză:
10 kg/ha
Cost pe hectar:
33.000 Ft/ha + TVA
Valabilitate:
18 luni în condiții adecvate de depozitare
Depozitare:
În ambalajul original sigilat, într-un loc uscat și răcoros, ferit de lumina directă a soarelui, la temperaturi între 5–30 °C.
pH:
7,86
Densitate:
1,0
Recomandare de utilizare:
Formele de multiplicare ale ciupercii micorizale trebuie administrate în apropierea rădăcinii tinere a plantei astfel încât să fie la doar câțiva centimetri distanță. Hifa care răsare din sfera (spora) micorizei nu poate parcurge distanțe mari, de aceea încercați să o aduceți cât mai aproape de rădăcinile fine.
Tulpinile celor 6 specii din produs oferă aproape 100% garanție că se vor adapta la orice tip de sol european și vor susține planta noastră.
Producția fungilor MikoMax are loc în principal pe rădăcina plantei gazdă, unde sunt multiplicați. Acesta este un proces biologic complet natural, practic același care se desfășoară și în natură. Forma produsului micoriza MikoMax este microgranulat. Se recomandă aplicarea împreună cu semănatul, plantatul sau repicarea, plasând produsul lângă sămânță, butaș sau răsad. Astfel ciupercii nu trebuie să parcurgă o distanță mare până la rădăcina gazdei.
Microgranulatul poate fi aplicat cu distribuitorul convențional pentru microgranule montat pe semănători sau manual în gropile de plantare. În condiții favorabile MikoMax colonizează rădăcina plantei gazdă și intră în simbioză în aproximativ 2 săptămâni. După aceea susține cultura să preia mai multă apă și nutrienți, întărește sistemul imunitar natural al gazdei și îmbunătățește structura solului prin substanțele pe care le secretă, care cresc cantitatea și calitatea agregatelor solului.
O metodă de aplicare particulară este administrarea micorizei împreună cu unul din amestecurile de semințe pentru plante de acoperire Danuba. În acest caz micoriza colonizează rădăcinile plantelor de acoperire și, după terminarea acestora, „trece” la rădăcina următoarei culturi. Prin această metodă, când cultura principală (cash crop) este semănată, micoriza este deja înmulțită și „așteaptă” în sol.
O întrebare frecventă: ciuperca Trichoderma dăunează micorizei?
Dacă micoriza a intrat deja în simbioză cu planta cultivată, atunci nu.
