Analiză probelor de sol

2./ Analiza solului:
Parametri specificaţi: pH, EC, conţinut de sare, NO3-N, P2O5, K2O, Ca, Mg, Fe, Cu, B, SO4-S, Cl, HCO3, Na, din greutate volumetrică, legare, retenţie de apă şi din extract AL : P2O5, K2O.
Preţul analizei complete:
În cazul probelor de câmp, determinarea conţinutului de humus, încă:
3./ Analiza solului:
Parametri specificaţi: pH, EC, conţinut de sare, NO3-N, P2O5, K2O, Ca, Mg, Fe, Cu, B, SO4-S, Cl, HCO3, Na, din greutate volumetrică, legare, retenţie de apă şi din extract AL : P2O5, K2O. Normele de prelevare: scopul prelevării este prelevarea probelor medie din zona respectivă. O probă medie poate caracteriza o suprăfaţă maxim de 5 hectare. În cazul în care suprafaţa unei parcele depăşeşte 5 hectare, atunci parcela trebuie divizată în suprafeţe omogene de 5 hectare. Proba se recoltează de pe suprafeţe unice, din punct de vedere pedologic, utilizând aceeași metodă unică, de la același nivel.
- La culturi de câmp, se recoltează probe din stratul cultivat (0-30 cm) pe parcele, dar maxim la câte 5 hectare.
- La culturi de fâneţe, păşuni se recoltează probe din stratul cultivat (2-20 cm) pe parcele, dar maxim la câte 5 hectare.
- La culturi erecte se recoltează câte o probă din straturi de 0-30 cm, 30-60 cm, la fructe de pădure din straturi de 0-20, 20-40.
Proba medie constă în probe parţiale. Cu cât mai multe probe parţiale folosim pentru a forma proba medie, cu atât va fi rezultatul mai precis. Probele parţiale de pe suprafaţa se iau în zig-zag sau pe diagonal, ca acea probă să reprezinte cel mai bine suprafaţa. La culturi de câmp, este interzisă preluarea probelor la 20 m de la marginea tablei, la vârtejuri, în locul claielor de fân, în locul depozitelor îngrăşămintelor organice, chimice sau ale materialelor de îmbunătăţire a solului, în locul animalelor. Pe parcursul preluării probelor, probele parţiale se culeg în găleţi, după care, cu terminarea acestuia, probele parţiale de pe parcele se amestecă foarte bine. Se umple o pungă din polietilen, având capacitate de 1-2 kg de pământ, cu o cantitate de 1-1,5 kg din proba medie omogenă, reprezentând întreaga tablă, iar mărimile pungii să permită ca punga să fie legată cu propriul ei material. Înainte de a lega punga, probele trebuie să fie prevăzute cu semne de identificare care conţin numele agricultorului, natura probelor, locul şi data preluării probelor, semnul parcelei, codul probelor şi adâncimea preluării probelor. Semnul de identificare astfel completat se pune separat în altă pungă (pentru a asigura lizibilitatea datelor), după care se pune în punga care conţine pământul.