Ceapă de flori

Bulbi de flori de toamnă – primii vestitori ai primăverii

Bulbii de flori de toamnă – de exemplu laleaua, narcisa, brândușa, zambila, ceapa decorativă –, din care primăvara se dezvoltă plante cu flori, își pot forma rădăcinile de toamnă-iarnă în solul răcoros, iar pentru înflorire au nevoie de o perioadă de frig (vernalizare). Datorită acestui fapt, primăvara înfloresc devreme și abundent.

Care este perioada ideală de plantare pentru bulbii de toamnă?

Pentru narcise, brândușe, zambile, lalele botanice, muscari și alte plante cu bulbi mici, perioada ideală este septembrie - octombrie, iar pentru lalele și ceapa decorativă, octombrie - noiembrie. Este important ca solul să nu fie încă înghețat, dar aerul să fie deja răcoros.

Bulbi de flori de primăvară – bijuteriile colorate ale verii

Plantele ornamentale cu bulbi care se plantează primăvara și înfloresc vara – de exemplu dalia, gladiolele, canna, begonia – sunt în general sensibile la îngheț, de aceea se plantează după ce au trecut înghețurile. După aceea, se dezvoltă rapid și înfloresc toată vara, completând și înlocuind bulbii de primăvară.

Care este perioada ideală de plantare pentru bulbii de primăvară?

De obicei din aprilie, când solul nu mai este înghețat.

Unde este recomandat să plantăm bulbi de flori?

•    În locuri însorite sau semiumbrite, chiar sub copaci sau în gazon
•    În sol afânat, bogat în substanțe nutritive, cu drenaj bun, îmbunătățit cu compost sau nisip
•    În jardiniere, vase de piatră sau ghivece

Cum să plantez bulbii și tuberculii?

1.    Săpați o groapă de 2-3 ori mai adâncă decât înălțimea bulbului.
2.    Vârful (partea ascuțită) să fie orientat în sus, iar baza rădăcinii (partea plată) în jos.
3.    Lăsați între bulbi o distanță de cel puțin două ori lățimea bulbului.
4.    După plantare, udați bine o dată.
5.    În vase mai adânci puteți planta bulbii în straturi (metoda lasagna): bulbii și tuberculii mai mari jos, cei mai mici deasupra.

Cum îngrijesc plantele ornamentale cu bulbi și tuberculi?

•    După înflorire, lăsați frunzișul să se usuce natural.
•    Primăvara se poate administra îngrășământ cu eliberare lentă și efect de durată.
•    În perioada de vegetație, în lipsa precipitațiilor naturale, este importantă udarea.
•    Bulbii și tuberculii sensibili la îngheț trebuie scoși toamna.

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Cât de adânc trebuie plantați bulbii?

La o adâncime de 2–3× înălțimea totală a bulbului.

2. Ce se întâmplă dacă îi plantez prea târziu?

De obicei, merită totuși să îi plantați. Este posibil ca în primul an să înflorească mai slab, dar în anul următor își vor reveni.

3. Pot planta bulbi sau tuberculi în ghiveci?

Da! Multe plante cu bulbi sau tuberculi se simt foarte bine și în jardiniere sau ghivece.

4. Este necesar să fertilizez la plantare?

Nu este obligatoriu, dar ajută la dezvoltare. Se recomandă un îngrășământ echilibrat, cu absorbție lentă. Îngrășământul organic se aplică cu câteva luni înainte de plantare. Folosiți doar compost sau gunoi de grajd bine descompus!

5. La ce folosește coșul pentru plantat bulbi?

Coșul pentru plantat bulbi este un instrument practic de grădină, al cărui scop principal este protejarea plantelor ornamentale cu bulbi și facilitarea amenajării grădinii. Folosind coșul, bulbii sunt protejați de rozătoarele din sol (șoareci, popândăi). Utilizarea coșului facilitează semnificativ scoaterea bulbilor după înflorire.

6. Când trebuie scoși tuberculii?

Cei mai mulți tuberculi plantați primăvara (ex. dalia) trebuie scoși toamna, înainte de îngheț, și păstrați la iernat într-un loc ferit de îngheț. Bulbii de flori plantați toamna sunt rezistenți la iarnă și iernează în sol, dar uneori este recomandată reînnoirea stocului (vezi detalii la bulbii de toamnă).

7. Cum depozităm bulbii scoși?

Cheia depozitării cu succes a bulbilor (lalea, narcisă, crin) este asigurarea unui mediu uscat, aerisit și cu temperatură adecvată. După scoatere, bulbii trebuie curățați bine de pământ și uscați câteva zile, apoi se elimină exemplarele deteriorate sau bolnave. Temperatura ideală de depozitare vara, în perioada de repaus, este între 18-20 °C. Este important ca locul de depozitare să fie întunecat și bine aerisit, evitând umiditatea ridicată care poate provoca mucegai. Bulbii se depozitează în recipiente bine aerisite (ex. lăzi de lemn, cutii de carton, pungi de hârtie), de preferat într-un singur strat, pentru a permite circulația aerului din toate părțile. Un loc potrivit pentru depozitare poate fi o pivniță uscată, o cămară sau un garaj ferit de îngheț.

În mod diferit, tuberculii de dalie și alți tuberculi cărnoși (care sunt mai sensibili la deshidratare) trebuie înveliți în turbă, nisip sau rumeguș pentru a preveni uscarea. Acești tuberculi se iernează la temperaturi ușoare, dar fără îngheț, între 4-10 °C.

Este necesară o verificare regulată, dar rară, a tuturor bulbilor și tuberculilor depozitați, pentru a depista la timp dăunătorii și bolile.

Ce este bulbul, tuberculul, bulb-tuberculul și rizomul?

Bulbul, tuberculul, bulb-tuberculul și rizomul sunt organe subterane modificate ale plantelor, specializate pentru stocarea apei și a substanțelor nutritive, precum și pentru înmulțirea vegetativă. Principala diferență constă în partea plantei (tulpină, frunză, rădăcină) care s-a modificat și în structura lor internă.

1. Bulb

Bulbul (ex. ceapă, usturoi, lalea, narcisă) este o modificare subterană a tulpinii, scurtă, formată din frunze cărnoase care stochează substanțe nutritive, acoperite de obicei cu o tunică uscată. Din mugurele terminal de pe discul bulbului se dezvoltă lăstarul de deasupra solului, iar în jos cresc rădăcini provenite din tulpină. Majoritatea bulbilor de flori (lalea, narcisă) sunt acoperiți de o tunică, în timp ce bulbul de crin este gol.

2. Tubercul

Tuberculul este o tulpină subterană scurtă, îngroșată, cărnoasă, solidă (nu stratificată), care stochează substanțe nutritive și are muguri în axilele frunzelor. Tuberculul poate fi de tulpină (ciclamen, cartof, topinambur), de ramificație (dalia, begonia, crinul de o zi), sau de rădăcină (dalia, alstroemeria, ranunculus). Pe suprafața tuberculului se găsesc muguri (ochiuri) din care pornesc noile plante. Acestea pot fi separate și plantate pentru înmulțire.

3. Bulb-tubercul

O formă intermediară între bulb și tubercul, în principal o îngroșare a tulpinii. Bulb-tuberculul nu are frunze cărnoase. La exterior este acoperit de tunici uscate, ca bulbul, dar în interior are un țesut solid, bogat în amidon, ca tuberculul, lipsindu-i stratificarea bulbului. Structura internă seamănă mai mult cu cea a tuberculului. Astfel de organe de înmulțire au, de exemplu, gladiolele (Gladiolus), brândușa de toamnă (Colchicum), frezia (Freesia) și șofranul (Crocus). Stocarea are loc în axul tulpinii îngroșate. Noul bulb-tubercul se dezvoltă de obicei din cel al anului precedent.

4. Rizom

Rizomul, cunoscut și ca tulpină subterană, este o tulpină scurtă, îngroșată, subterană, de stocare și înmulțire, pe care se găsesc frunze solzoase brune, în axilele cărora se dezvoltă muguri. Rizomul poate avea creștere limitată, când din mugurele terminal se dezvoltă lăstarul de deasupra solului, iar din mugurii laterali sub terminal creșterea rizomului continuă (ex. iris, sigiliul lui Solomon), sau creștere nelimitată, când mugurele terminal se dezvoltă continuu, iar lăstarul de deasupra solului se dezvoltă din mugurii laterali (lăcrămioară). Printre plantele ornamentale cu rizom se numără și canna (Canna), cala (Zantedeschia) și bujorul (Paeonia).

5. Stoloni

Stolonii sunt cunoscuți mai ales la pirul târâtor (Agropyron repens), care invadează grădinile, de obicei cu conotație negativă. Totuși, pentru completitudine, îi menționăm, deoarece fac parte din categoria tulpinilor subterane modificate. Stolonul, cunoscut și ca tarac, este o tulpină subterană asemănătoare rizomului, dar subțire, lungă. Se întinde departe sub suprafața solului și se ramifică abundent, astfel că, dacă încercăm să scăpăm de pir cu sapa, de fapt îl înmulțim involuntar! Prin stoloni se poate înmulți, de exemplu, menta piperată (Mentha piperita).

Cum se înmulțesc aceste plante ornamentale?

Plantele ornamentale cu tulpini sau rădăcini subterane modificate (bulb, tubercul, bulb-tubercul, rizom) se înmulțesc aproape exclusiv vegetativ, ceea ce este avantajos deoarece garantează identitatea varietății. Principala metodă de înmulțire este divizarea organului de înmulțire (bulb, tubercul etc.) sau plantarea puilor (bulbi sau tuberculi mici) separați de acesta.
Metodele diferă în funcție de tipul organului vegetal.

1. La plantele cu bulbi (ex. lalea, narcisă, zambilă, crin), înmulțirea se face prin separarea bulbilor mici (pui).

După înflorire, când frunzele se îngălbenesc și planta intră în repaus (în jurul lunilor iunie-iulie), bulbii se scot, se curăță de pământ. Bulbii mici (puii) dezvoltați lângă bulbul mamă se separă cu grijă.
La unele specii de crin (ex. crinul tigrat), în axilele frunzelor și în flori se dezvoltă bulbi mici (bulbili), care pot fi folosiți și pentru înmulțire.
Bulbii mici separați se plantează de obicei toamna, pentru a prinde rădăcini înainte de îngheț. În funcție de mărime, vor înflori după 1-3 ani.

2. La plantele ornamentale cu tuberculi (ex. dalia, begonia cu tuberculi, ciclamen), înmulțirea se face prin divizarea tuberculului.

Dalia are tuberculi de rădăcină. La separare, este esențial ca la tubercul să rămână o porțiune de tulpină cu mugure deasupra gâtului rădăcinii, deoarece noul lăstar pornește doar din această parte.
Tuberculii se scot înainte de îngheț, se curăță și se păstrează la iernat într-un loc uscat, răcoros, ferit de dăunători (ex. șoareci, șobolani), apoi primăvara, după îngheț, se divid și se plantează.

Tuberculul de begonie se taie cu un cuțit ascuțit în mai multe bucăți înainte de plantare, având grijă ca fiecare bucată să aibă cel puțin un mugure sau lăstar. Se recomandă tratarea suprafețelor tăiate cu fungicid pudră (ex. Champion WG).

3. Plantele ornamentale cu bulb-tuberculi (ex. gladiole, șofran, frezie) se înmulțesc prin separarea și plantarea bulb-tuberculilor dezvoltați pe lateralul sau partea superioară a bulb-tuberculului mamă, care de obicei moare după un sezon.

Bulb-tuberculul părinte moare într-un sezon de vegetație, iar în locul său se dezvoltă unul sau mai mulți bulb-tuberculi mari, precum și numeroși bulb-tuberculi mici (pui). După retragerea plantei (sfârșitul verii, toamna), se scoate planta, tuberculul vechi se aruncă, iar cel nou, mare, se păstrează peste iarnă și se replantează primăvara. Bulb-tuberculii mici, rotunzi, nu se aruncă, ci se cresc mai departe în ghiveci sau jardiniere. În 1-2 ani ajung la maturitate pentru înflorire.

4. Plantele cu rizomi (ex. iris, lăcrămioară) se înmulțesc prin divizarea rizomilor.

De obicei, după înflorire, din a doua jumătate a verii până toamna (ex. la iris, iulie-octombrie), rizomii se scot și se taie cu un cuțit ascuțit în mai multe bucăți mai mici. Fiecare bucată de plantat trebuie să aibă cel puțin un mugure (ochi) și suficiente rădăcini. Părțile divizate se plantează imediat la locul nou. Divizarea se recomandă la fiecare 3-4 ani sau dacă observăm că înflorirea scade sau plantația devine prea deasă.